VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ◊ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire) Vezi definitia »

INTERȘCOLÁR, -Ă adj. Între, dintre școli. [< inter- + școlar]. Vezi definitia »

MINIVOCABULÁR s. n. vocabular redus. (< mini¹- + vocabular) Vezi definitia »

FUNICULÁR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (În sintagma) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe. – Din fr. funiculaire. Vezi definitia »

șmenar, șmenari s. m. traficant de valută care tranzacționează pe piața neagră; escroc care practică șmenul. Vezi definitia »