țivlói, țivloáie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă. Vezi definitia »

gunói (-oáie), s. n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămășițe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrășa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrășa pămîntul); gunoier, s. m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoiște, s. f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

sucilói, suciloáie, s.n. (reg.) sul subțire de aluat folosit pentru ornamentarea colacilor, a turtelor etc. Vezi definitia »

virtilói (-oáie), s. n. – (Banat) Scrînciob. De la *vîrti, forma simplă, nefolosită, a lui învîrti, cf. vîrte-cap, vîrtecuș, cu l expresiv. – Cf. vîrtelnic, adj. (giratoriu, care se învîrtește); vîrtelniță, s. f. (depănătoare), mr. vîrtealniță, din sl. vreteno „fus” sau din bg. vrătenica „depănătoare”, cu același l. Vezi definitia »

ALTÓI¹, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány. Vezi definitia »