răzui, răzuiesc v. t. 1. a prinde, a aresta, a închide. 2. a omorî. Vezi definitia »

țărcăluí, țărcăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a inspecta (făcând călătorii). 2. a țărcui. 3. a trasa un semn, linii, curbe cu țărcălăul. Vezi definitia »

CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere]. Vezi definitia »

spicăluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A împăna. Germ. spicken, prin intermediul mag. spékelni (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »

scârpăluí, scârpăluiésc, vb. IV (reg.) a săpa pe un teren înclinat, pentru a face un drum. Vezi definitia »