PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. Vezi definitia »

nealcătuít, -ă, adj. (înv.) rău întocmit, rău potrivit. Vezi definitia »

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. Vezi definitia »

MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezește, care este fără viață, inactiv. 3. Fig. Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent. – V. mocni. Vezi definitia »

iusdănít, iusdănítă, adj. (reg.) nenorocit (de cineva). Vezi definitia »