dinár (dinári), s. m. – 1. Monedă de argint arabă. – 2. Unitate monetară curentă în Iugoslavia, Algeria etc. – Var. (înv.) denar, dinariu.Gr. δηνάριον, în parte prin intermediul sl. dinarĭ. Vezi definitia »

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire. Vezi definitia »

MILIARDÁR, -Ă, miliardari, -e, s. m. și f. (Si adjectival) Persoană care posedă o avere evaluată în miliarde (de lei, de dolari etc.). [Pr.:-li-ar-] – Din fr. milliardaire. Vezi definitia »

RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus. Vezi definitia »

STERCORÁR, -Ă I. adj. 1. care crește pe excremente, cu care se hrănește. 2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale. II. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire) Vezi definitia »