PERDELEGÍU, perdelegii, s. m. 1. (Înv.) Perdegiu. 2. (Rar) Fabricant de perdele (1). – Perdea + suf. -giu. Vezi definitia »

SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. Vezi definitia »

SUBTERFÚGIU s. n. mijloc abil de a ieși dintr-o încurcătură; viclenie. (< fr. subterfuge, lat. subterfugium) Vezi definitia »

VIRÁGIU s. n. v. viraj. Vezi definitia »

RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [Acc. și: rúliu] – Din fr. roulis. Vezi definitia »