ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur) Vezi definitia »

TRANSDUCTÓR s. n. (electr.) dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ◊ (telec.) amplificator magnetic. (< fr. transducteur) Vezi definitia »

ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor. Vezi definitia »

PROFÉSOR/PROFESÓR, -OÁRĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învățământ într-un domeniu al științei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor) Vezi definitia »

PSEUDOSCRIITÓR s.m. (Liv.) Fals scriitor; pseudoliterat. [< pseudo- + scriitor]. Vezi definitia »