HĂRȚUÍT, -Ă, hărțuiți, -te, adj. Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părțile, care este cicălit, sâcâit, pisat; frământat, neliniștit, agitat. [Var.: hârțuít, -ă adj.] – V. hărțui. Vezi definitia »

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti. Vezi definitia »

proporțuít, -ă, adj. (înv.) proporționat. Vezi definitia »

CUIBĂRÍT², cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări. Vezi definitia »

ZOOLÍT s.m. Parte fosilă sau petrificată a unui animal. [< fr. zoolithe, cf. gr. zoon – animal, lithos – piatră]. Vezi definitia »