SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante. Vezi definitia »

CHEMILUMINESCÉNȚĂ s.f. v. chemoluminescență. Vezi definitia »

SIMÉZĂ, simeze, s. f. 1. Panou pe care se așază sau care susține tabloul într-o galerie de pictură. 2. (Arh.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. – Din fr. cimaise. Vezi definitia »

glídă (-de), s. f. – Rînd, șir. Germ. Glied „membru” (DAR). În Trans., termen militar, astăzi rar. Cf. sb. glida. Vezi definitia »

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne) Vezi definitia »