Definita cuvantului regula
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu regula
intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., și în Mold., înv. Vezi definitia »
SURVOLÁ vb. I. tr. (Despre avioane) A zbura pe deasupra unui teritoriu. [< fr. survoler]. Vezi definitia »
A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic. Vezi definitia »
OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare) Vezi definitia »
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă) Vezi definitia »