HETEROTERAPÍE s. f. tratament al unei boli cu mijloace specifice alteia. (< fr. hétérothérapie) Vezi definitia »

CLAUDICÁȚIE s.f. (Latinism) Faptul de a șchiopa, șchiopătat. ♦ (Med.) Tulburare care apare în cursul activității mai intense a unor organe, dispărând sau atenuându-se după un scurt repaus. [Gen. -iei. / < lat. claudicatio, cf. fr. claudication]. Vezi definitia »

CORTICOTERAPÍE s. f. tratament cu hormoni ai corticosuprarenalei. (< fr. corticothérapie) Vezi definitia »

DEPOZÍȚIE s. f. (jur.) declarație făcută în calitate de martor; mărturie. (< fr. déposition, lat. depositio) Vezi definitia »

IHTIOGRAFÍE s. f. ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyographie. Vezi definitia »