NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella. Vezi definitia »

NUIELÚȚĂ, nuieluțe, s. f. Nuielușă.[Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -uță. Vezi definitia »

OXIBIÓZĂ s.f. Prezența oxigenului într-un proces biochimic aerob. [Pron. -bi-o-. / < germ. Oxybiose]. Vezi definitia »

ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică. Vezi definitia »

corítă (coríte), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó. Vezi definitia »