Definita cuvantului colțar
COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu colțar
HILÁR, -Ă adj. Referitor la hil; al hilului. [< fr. hilaire]. Vezi definitia »
SULHÁR, sulhari, s. m. (Reg.) Trunchi de copac subțire, lung și drept, curățat de crengi. Vezi definitia »
negrár, negrári, s.m. (reg.) 1. specie de guvizi de culoare aproape neagră. 2. cioban care are oi negre. 3. orășean îmbrăcat în haine negre. Vezi definitia »
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire]. Vezi definitia »
MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius]. Vezi definitia »