MARTÍR², -Ă, martiri, -e s. m., s. f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr. Vezi definitia »

ZBIR s.m. (Fig.) Membru al unei organizații represive oficiale; opresor, agent al opresiunii. [< fr. sbire, it. sbirro]. Vezi definitia »

ABITÍR adv. Mai mult, mai bine, mai tare (decât ...) (numai împreună cu mai) -Din tc. Better „mai rău” Vezi definitia »

repántir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare. Vezi definitia »

batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie. Vezi definitia »