CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊ A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contribuțiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio]. Vezi definitia »

ACADEMÍE (‹ fr., gr.) 1. Societate de savanți, literați, artiști etc.; instituție superioară de cultură a cărei misiune este să contribuie la dezvoltarea științelor și artelor. Tradițiile acedemice datează încă din antichitate (Academia platonică). A. au luat ființă în a doua jumătate a sec. 15 în Italia, iar primele a. naționale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor școli de învățămînt superior. Vezi definitia »

VITAMINOLOGÍE s. f. studiul vitaminelor. (< fr. vitaminologie) Vezi definitia »

METAPLAZÍE, metaplazii, s. f. (Med.) Proces de transformare a unui țesut diferențiat într-un țesut cu o altă structură morfologică. – Din fr. métaplasie. Vezi definitia »

CUPROTERAPÍE s. f. folosirea cuprului sau a sărurilor acestuia în scop terapeutic. (< fr. cuprothérapie) Vezi definitia »