MIOREÁ, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea. Vezi definitia »

năpârceá, năpârcéle, s.f. (reg.) năpârcă mică; năpârcuță. Vezi definitia »

ÎNCÁILEA adv. v. încaltea. Vezi definitia »

tejgheá (-éle), s. f. – 1. Masă pe care se expune marfa. – 2. Masă de lucru pentru meseriași. – 3. Ladă, cutie. – Var. tijghea, teșghea. Tc. (per.) tezgiah (Șeineanu, II, 357; Ronzevalle 65), cf. alb., bg. tezgiah, sb. tezgia. – Der. tejghetar, s. m. (vînzător la tejghea; casier), din tc. tezgiathar. Vezi definitia »

parceá, parcéle, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac. Vezi definitia »