PLEIOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe florale laterale. [Pron. ple-io-. / < germ. Pleiochasium, cf. gr. pleion – mai mult, chasis – diviziune]. Vezi definitia »

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. Vezi definitia »

șalgíu, șalgíi, s.m. (înv.) persoană care se ocupa de repararea și spălarea șalurilor. Vezi definitia »

COLÓDIU s.n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter. [Pron. -diu. / < fr. collodion, cf. lat. collodium, gr. kollodes – cleios]. Vezi definitia »

nihiú! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă câinii sau alte animale. Vezi definitia »