OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium]. Vezi definitia »

sângíu, sângíe, adj. (reg.) sângeriu. Vezi definitia »

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire]. Vezi definitia »

VIVÁRIU s.n. Loc amenajat special pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. [< fr., lat. vivarium]. Vezi definitia »

SIMPÓDIU s. n. mod de ramificație a tulpinii prin creșterea mugurilor axiali. (< fr. sympode, lat. sympodium) Vezi definitia »