Definita cuvantului butonieră
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butonieră
LEBEJOÁRĂ, lebejoare, s. f. Lebediță. – Din lebădă + suf. -(i)oară. Vezi definitia »
ANEXÍTĂ s. f. inflamație a ovarelor și a trompelor uterine; ooforosalpingită. (< fr. annexite) Vezi definitia »
geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61. Vezi definitia »
CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »
STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z