Definita cuvantului reziliență
REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reziliență
BRÉMZĂ s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Germ. Bremse. Vezi definitia »
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. Vezi definitia »
DAMASCHÉTĂ s.f. Stofă de mătase venețiană, renumită în sec. XVIII. [< fr. damasquette]. Vezi definitia »
STINGHEREÁLĂ, stinghereli, s. f. 1. Faptul de a stingheri pe cineva; deranj, incomodare, stânjenire. 2. Faptul de a se simți stânjenit, incomodat; stânjeneală. – Stingheri + suf. -eală. Vezi definitia »
VELÍNȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. [Pl. și: velinți] – Cf. ngr. veléntza, scr. velenac. Vezi definitia »