CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza. Vezi definitia »

care nu poate fi transplantat Vezi definitia »

PERMÍTERE s.f. Acțiunea de a permite și rezultatul ei; învoire, îngăduire. [< permite]. Vezi definitia »

LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation. Vezi definitia »

POLUÁRE s.f. Acțiunea de a polua și rezultatul ei. [< polua]. Vezi definitia »