Definita cuvantului butură
BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butură
SUPRAABUNDÉNȚĂ s.f. Abundență mare; belșug. [Pron. -pra-a-. / după fr. surabondance]. Vezi definitia »
OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma. Vezi definitia »
Zorílă (personaj, stea) s. propriu m. Vezi definitia »
móldă (mólde), s. f. – Copaie, covată, albie. – Var. muldă. Germ. Mulde (Tiktin). În Trans. și Olt. Vezi definitia »
FRUCTIÉRĂ s. f. vas în care se servesc fructele la masă. (după fr. fruitière) Vezi definitia »