NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos]. Vezi definitia »

SCUZÁBIL, -Ă adj. Care poate, care merită a fi scuzat. [Cf. it. scusabile, fr. excusable]. Vezi definitia »

INEXPLICÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi explicat; de neînțeles; (p. ext.) curios, straniu. (< fr. inexplicable, lat. inexplicabilis) Vezi definitia »

PROFITÁBIL, -Ă adj. Care aduce profit. ♦ Util, avantajos. [Cf. fr. profitable, it. profittabile]. Vezi definitia »

SUCCESÍBIL, -Ă adj. (despre un grad de rudenie) care dă drept la moștenire. (< fr. successible) Vezi definitia »