REȚÍNE vb. III. tr. 1. A ține loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ține asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ține minte. 6. (Jur.) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după fr. retenir]. Vezi definitia »

COCȚIÚNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut. 2. digestie a alimentelor în stomac. (< fr. coction, lat. coctio) Vezi definitia »

LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație. Vezi definitia »

DETENȚIÚNE s.f. 1. Reținere, arestare a cuiva pentru cercetare. 2. Pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunile politice. [Var. detenție s.f. / cf. lat. detentio, fr. détention]. Vezi definitia »

Actiune de distragere, inlocuire a unei imagini, obiect sau atractii cu un surogat , fals sau atractii contrafacute cu scopul de asigura un avantaj, un element surpriza sau o actiune de fond ascunsa, aparent neimportanta sau putin vizibila. Vezi definitia »