Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt2 + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
SALTELÚȚĂ, salteluțe, s. f. Diminutiv al lui saltea. – Saltea + suf. -eluță. Vezi definitia »
PIELONEFRÍTĂ s. f. inflamație a bazinetului și a rinichilor, de natură infecțioasă. (< fr. pyélonéphrite) Vezi definitia »
SUPRALUMÍNĂ s.f. (Constr.) Parte dintr-o fereastră sau dintr-o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și separată de acestea printr-o piesă fixă orizontală. [< supra- + lumină]. Vezi definitia »
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică. Vezi definitia »
AMBIÁNȚĂ s.f. Mediu, societate în mijlocul căreia se află cineva sau ceva. [< fr. ambiance]. Vezi definitia »