RENÁȘTERE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște. Vezi definitia »

CATEGORISÍRE, categorisiri, s. f. Acțiunea de a categorisi. – V. categorisi. Vezi definitia »

POCĂNÍRE s. f. v. pocnire. Vezi definitia »

SERTIZÁRE, sertizări, s. f. Acțiunea de a sertiza și rezultatul ei. – V. sertiza. Vezi definitia »

LOCALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) localiza. ♦ ~ări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ◊ operă literară localizată. 2. detectare și precizare a poziției unui obiect, a unui zăcământ, a unui post de radioemisiune etc. 3. restrângere la un areal limitat, în distribuția biogeografică a speciilor. (< localiza) Vezi definitia »