MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s. f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. ◊ Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv.) monastire, s. f.] – Din sl. monastyrí. Vezi definitia »

REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface. Vezi definitia »

FOSILIZÁRE s.f. Ansamblu de fenomene fizice, chimice și biologice care intervin după moartea unui organism animal sau vegetal și fac posibilă conservarea acestuia în stratele geologice sub formă de fosilă. [< fosiliza]. Vezi definitia »

CALICÍRE s. f. Faptul de a (se) calici; sărăcire. – V. calici. Vezi definitia »

CALANDRÁRE s.f. Acțiunea de a calandra. ♦ Operație de apretură cu ajutorul căreia, prin presare la cald, se dă țesăturilor de bumbac, de in etc. un luciu mai mare. [< calandra]. Vezi definitia »