MASCULÍN, -Ă adj. 1. De mascul; bărbătesc. ◊ Gen masculin = formă pe care o ia un cuvânt (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o ființă sau un lucru considerat de sex bărbătesc sau care este în legătură cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimează pe ultima silabă accentuată. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus]. Vezi definitia »

GRANULÍN s.n. Pământ decolorant, preparat prin activarea bentonitei, folosit pentru decolorarea uleiurilor. [< fr. granuline]. Vezi definitia »

ROZMARÍN s.m. Mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus]. Vezi definitia »

RONÍN s. m. 1. samurai sărăcit, declasat, care ducea o viață de cavaler rătăcitor. 2. (astăzi) tânăr absolvent de școală medie, care, nereușind să intre într-o universitate, se pregătește în școli speciale. (< fr. ronin) Vezi definitia »

COPRÍN s. n. ciupercă bazidiomicetă comestibilă, din familia agaricacee, cu pălăria îndoită în jos, care crește pe gunoaie: burete-de-rouă. (< fr. coprin) Vezi definitia »