Definita cuvantului retenție
RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
MITOLOGHÍE s.f. v. mitologie. Vezi definitia »
CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria]. Vezi definitia »
NARCOLEPSÍE s. f. Boală provocată de tulburări ale sistemului nervos central, caracterizată prin necesitatea irezistibilă de a dormi. – Din fr. narcolepsie. Vezi definitia »
GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation. Vezi definitia »
ADÍCȚIE s. f. dependență față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor. (< fr. addiction) Vezi definitia »