lalanghítă (-te), s. f. – Un fel de uscățele. Ngr. λαλαγγίτα, din tc. lalagit (Șeineanu, II, 233; Lokotsch 1301; DAR). În Mold. Vezi definitia »

ÎNGURZITÚRĂ, îngurzituri, s. f. (Reg.) Încrețitură, creț. – Îngurzi + suf. -tură. Vezi definitia »

ȚINÚTĂ s.f. 1. Atitudine, poziție a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbrăcăminte, costum. ♦ Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în campanie. 4. (Muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (Lingv.) Act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. [< ține, după it. tenuta, fr. tenue]. Vezi definitia »

HIDROBÁZĂ s. f. bază pentru hidroavioane. (< fr. hydrobase) Vezi definitia »

PUNTIȘOÁRĂ, puntișoare, s. f. Diminutiv al lui punte; punticică, puntiță. – Punte + suf. -ișoară. Vezi definitia »