DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni. Vezi definitia »

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjenít, -ă, împăinjinít, -ă adj.] – V. împăienjeni. Vezi definitia »

IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit. Vezi definitia »

megahít s. n., pl. megahíturi Vezi definitia »

BATOLÍT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km², are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață. Vezi definitia »