clecetí, clecetésc, vb. IV refl. (reg.) a se sfădi, a se certa. Vezi definitia »

holștí, pers. 3 sg. holștéște, vb. IV refl. (reg.) a-și holba, a-și bleojdi (ochii). Vezi definitia »

NABÍȘTI s.m.pl. Grup de pictori francezi de la sfârșitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică și simbolistă. [< fr. nabi, cf. ebr. Nabi – numele unui profet]. Vezi definitia »

lăstí (-tésc, -ít), vb. – A înșeal, a păcăli. Sl. lĭstiti (DAR). Împrumut cult, sec. XVI, înv. – Der. lăstitoriu, adj. (înv., înșelător); lăstiv, adv. (înșelător, înv.), din sl. lĭstivŭ. Vezi definitia »

piștí (-tésc, -ít), vb. – A țîșni, a se prelinge. Sl. (sb.) pištati „a fluiera, a țistui” (Cihac, II, 258), cf. ceh. pištĕti „a piști”. Originea imitativă (Tiktin) nu e probabilă. – Der. piștelniță, s. f. (băltoacă); piștitor, adj. (care piștește). Vezi definitia »