APLÓMB s. n. (Franțuzism) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). – Fr. aplomb. Vezi definitia »

chiómb (chioámbă), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș. Vezi definitia »

TROMB- v. trombus. Vezi definitia »

MICROCOULÓMB CU-/ s. m. unitate de măsură a sarcinii electrice, a milioana parte dintr-un coulomb. (< fr. microcoulomb) Vezi definitia »

DIÁMB s.m. Picior de vers latin din doi iambi. [< lat. diiambus, cf. gr. diiambos]. Vezi definitia »