Definita cuvantului rumen
RÚMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rumen
crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate). Vezi definitia »
CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène. Vezi definitia »
LIÉN s.n. Splină. [Pron. li-en. / < lat. lien]. Vezi definitia »
termen care în trecut semnifica și Bosforul (vezi D. Bolintineanu – poezia Rabie) Vezi definitia »
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. Vezi definitia »