VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc. Vezi definitia »

pădurărésc, pădurăreáscă, adj. (înv.) care există în pădure. Vezi definitia »

SOȚIÉSC, -EÁSCĂ, soțiești, adj. (Înv.) Conjugal. – Din soție + suf. -esc. Vezi definitia »

ZÂMBESC, zâmbesc, #s. d.# 1. râd Vezi definitia »

RUDĂRÉSC, -EÁSCĂ, rudărești, adj. De rudar, făcut de rudar; țigănesc. – Rudar + suf. -esc. Vezi definitia »