TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique) Vezi definitia »

AGROSÍLVIC, -Ă adj. referitor la silvicultură și agricultură. (< agro- + silvic) Vezi definitia »

BENZÓIC adj. acid ~ = acid aromatic din unele rășini vegetale (smirnă), folosit în medicină, în parfumerie și în industria coloranților. (< fr. benzoïque) Vezi definitia »

ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. Vezi definitia »