SURĂȚÍCĂ, surățele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui surată. – Surată + suf. -ică. Vezi definitia »

METALÍMBĂ, metalimbi, s. f. Totalitatea enunțurilor despre o anumită limbă (naturală sau formalizată) supusă analizei; metalimbaj. – Meta- + limbă (după fr. métalangue). Vezi definitia »

ZIRCONÍTĂ s.f. Varietate de zircon. (din fr. zirconite) Vezi definitia »

gaélică (limbă) (ga-e-) s. f., g.-d. art. gaélicei Vezi definitia »

bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Vezi definitia »