Definita cuvantului risipă
RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu risipă
TROPĂIÁLĂ, tropăieli, s. f. Faptul de a tropăi; zgomot produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. [Pr.: -pă-ia-] – Tropăi + suf. -eală. Vezi definitia »
VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară). Vezi definitia »
văleáncă (rar) s. f., g.-d. art. văléncei; pl. vălénce Vezi definitia »
STRICTÚRĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor afecțiuni). – Din fr. stricture, lat. strictura. Vezi definitia »
izbăvínță s.f. (înv.) izbăvire. Vezi definitia »