aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi Vezi definitia »

ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi. (< fr. électronégatif) Vezi definitia »

COMIZERATÍV, -Ă adj. (Rar) Compătimitor. [Cf. it. commiserativo]. Vezi definitia »

RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. care constituie o omisiune; cu omisiuni. (< engl. omisive) Vezi definitia »