Definita cuvantului comenduire
COMENDUÍRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comenduire
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. Vezi definitia »
REFUTÁRE s.f. Acțiunea de a refuta; refutație. [< refuta]. Vezi definitia »
ÎNVESMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare. Vezi definitia »
ESTÍNDERE s.f. v. extindere. Vezi definitia »
ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui. Vezi definitia »