POLIPIRÉN, -Ă adj. (despre fructe) cu mai mulți sâmburi. (< lat. polypyrenus) Vezi definitia »

HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce]. Vezi definitia »

ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus. Vezi definitia »

ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). Vezi definitia »

NEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) a doua perioadă a neozoicului. (< fr. néogène) Vezi definitia »