PRERAFAELITÍSM s. n. Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare. [Pr.: -fa-e-. – Var.: prerafaelísm s. n.] – Din fr. préraphaélitisme. Vezi definitia »

ALBINOIDÍSM s.n. Formă incompletă de albinism. [Pron. -no-i-. / < fr. albinoïdisme]. Vezi definitia »

ALOGÍSM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, practicată de sceptici, mistici și fideiști. [Pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – rațiune]. Vezi definitia »

NERVOZÍSM s.n. Boală de nervi; neurastenie. ♦ Iritație, excitație. [Cf. fr. nervosisme, it. nervosismo]. Vezi definitia »

EVOLUȚIONÍSM s. (biol.) teorie științifică propusă pentru întâia oară de naturalistul englez, Charles Darwin, care descrie originea speciilor de viețuitoare drept un proces de variație a frecvenței alelelor într-o populație sub presiunea selectivă a factorilor de mediu sau sub influența driftului genetic. Vezi definitia »