NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filozofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néo-kantisme). Vezi definitia »

BITONALÍSM s.n. (Muz.) Bitonalitate. [Et. incertă]. Vezi definitia »

NATIVÍSM s. n. 1. denumire dată acelor sisteme filozofice care atribuie ideilor și principiilor de activitate umană un caracter înnăscut. 2. concepție proprie mișcării social-politice a autohtonilor din colonii, care revendică revenirea la puterea local-tradițională. (< fr. nativisme) Vezi definitia »

NEOMALTHUSIANÍSM s. n. doctrină burgheză contemporană care reia teoria lui Malthus a pretinsei suprapopulări a globului, propunând soluții de exterminare în masă a populației. (< fr. néo-malthusianisme) Vezi definitia »

FUTURÍSM s. n. Curent literar-artistic apărut în Italia, la începutul sec. XX, care exaltă promovarea noului, a prezentului care prefigurează viitorul. – Din fr. futurisme, it. futurismo. Vezi definitia »