Definita cuvantului delfin
DELFÍN2, delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin1 (după fr. dauphin).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu delfin
BERNSTEIN [bérnstain], Eduard (1850-1932), om politic și publicist german. Unul dintre conducătorii și teoreticienii social-democrației germane, lider la Internaționalei a II-a. A supus unei analize critice principalele teze ale marxismului („Problemele socialismului”). Sub influența neokantianismului, s-a orientat spre un socialism etic. Vezi definitia »
SEX-MAGAZÍN s. n. magazin specializat în vânzarea de publicații și materiale pornografice; sex-shop. (după engl. sex-shop) Vezi definitia »
străín (-nă), adj. – 1. Venetic, din altă parte. – 2. Necunoscut. – 3. Care nu este familiar. – 4. Al altuia, diferit. – Var. înv. strein, stri(i)n și der. Lat. extraneus (Miklosich, Cons., I, 58; Cihac, I, 264; Koerting 3526). Acest etimon admis de filologia mai veche a fost respins de moderni, din cauza dificultății fonetice: rezultatul normal pare că ar trebui să fie *strîi. Totuși este evident că acest cuvînt a suferit o alterare încă din lat., cf. rezultatele aberante din it. straino (Rohlfs, Ital., 464), tosc., umbr. straino, calabr. strainu „fără stăpîn”. Deși nu știm să explicăm mecanismul acestei modificări, se poate admite o metateză a lui i (extraneus › *extrainu), ca în rubeus › roib, habeat › aibă etc. În fine, probă irefutabilă că avem de a face cu un element moștenit este prezența der. astrina „a înstrăina” cu forma rotacizată astriirat în sec. XVI (cf. DAR). Este necesar, prin urmare, să pornim de la o fază intermediară a lat. extraneus; dar cele care s-au arătat pînă acum nu par sigure (lat. exterraneus, Crețu 371; lat. *exterrinus, Densusianu, Rom., XXXIII, 286 și R. critică, V, 134; lat. *extralienus, Pușcariu, Dacor., VIII, 105). Oricum, der. din sl. straninŭ „pelegrin” (Weigand, Jb., III, 214; Pușcariu 1651; Procopovici, Dacor, IV, 1157; REW 3098) sau sl. stranŭ „regiune” (Skok, Arch. Rom., VIII, 159) pare și mai dificil și nu se potrivește cu alte împrumuturi, cf. strană. Der. (în)străina (var. înv. astrina), vb. (a trimite în străinătate, a despămînteni; a aliena; a întoarce simpatia în ostilitate); înstrăinător, adj. (care înstrăinează); străinătate, s. f. (țară care nu este patria); înstrăinătate, s. f. (înv., exil, surghiun); străinește, adv. (ca străinii); străinism, s. n. (xenofilie; cuvînt străin). Vezi definitia »
AVENTURIN s.n. 1. Varietate de cuarț, galben, roșu sau brun, cu irizații datorate incluziunilor de mică și oxizi de fier. 2. Varietate de plagioclaz acid cu reflexe aurii scânteietoare, datorate incluziunilor de solzi de oligist. Este utilizat ca piatră semiprețioasă. Vezi definitia »
RONÍN s. m. 1. samurai sărăcit, declasat, care ducea o viață de cavaler rătăcitor. 2. (astăzi) tânăr absolvent de școală medie, care, nereușind să intre într-o universitate, se pregătește în școli speciale. (< fr. ronin) Vezi definitia »