șpăgui, șpăguiesc v. t. a mitui. Vezi definitia »

pilhuí, pilhuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre drumurile de munte) a pune pilhe (lemne) de-a curmezișul pentru a ușura tragerea cu vitele a buștenilor la vale. 2. (despre partea dinapoi a tablei de plută) a pune o pilhă pentru a o întări. 3. (despre plută) a lega sau îndepărta de mal pluta cu ajutorul unei pilhe. Vezi definitia »

răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna. Vezi definitia »

glătuí (-uésc, -ít), vb. – A pune la argăsit. Germ. glätten. Sec. XIX. Vezi definitia »

omlituí, omlituiésc, vb. IV (înv.) a face marcotaj. Vezi definitia »