SPÉCIE s.f. 1. Subdiviziune a genului care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. ◊ Specie literară = clasă de opere grupate după un criteriu unitar, aparținând genului literar. 2. Soi, fel, varietate, categorie; speță. [Gen. -iei. / < lat. species – fel, înfățișare, cf. it. specie, fr. espèce]. Vezi definitia »

MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony) Vezi definitia »

urdíe, urdíi, s.f. (înv.) V. ordie. Vezi definitia »

DEMÍSIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare]. Vezi definitia »

ataxíe (-íi), s. f. – Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare. Gr. ἀταξία (sec. XVIII, cf. Gáldi 155). – Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie). Vezi definitia »