primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti. – Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție). Vezi definitia »

DEMI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „jumătate”. [< fr. demi-]. Vezi definitia »

păstrămí, păstrămésc, vb. IV (reg.) 1. a face pastramă, a transforma carnea în pastramă. 2. (refl., fig.) a slăbi tare, a rămâne numai piele și os. Vezi definitia »

GNATOSTÓMI s.m.pl. (Zool.) Subîncrengătură a vertebratelor cuprinzând animalele cu fălci. [Sg. gnatostom. / < germ. Gnathostomen, cf. gr. gnathos – falcă, stoma – gură]. Vezi definitia »

POMI-/POMO- elem. „pom fructifer”. (< fr. pomi-, pomo-, cf. lat. pomum, fruct) Vezi definitia »