Definita cuvantului rițuire
RIȚUÍRE, rițuiri, s. f. Acțiunea de a rițui și rezultatul ei; crestare, rițuit. – V. rițui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rițuire
ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. – V. înrădăcina. Vezi definitia »
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii Vezi definitia »
SFÂȘIÉRE, sfâșieri, s. f. Acțiunea de a sfâșia și rezultatul ei; sfâșietură. ♦ Locul unde s-a sfâșiat ceva; spărtură, gaură; sfâșietură. [Pr.: -și-e-] – V. sfâșia. Vezi definitia »
DOGMATIZÁRE, dogmatizări, s. f. Acțiunea de a dogmatiza. – V. dogmatiza. Vezi definitia »
ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria. Vezi definitia »