VOMISMÉNT, vomismente, s. n. Vomitare, vomă. – Din fr. vomissement. Vezi definitia »

sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII). Vezi definitia »

RESORTISÁNT s.m. (Jur.) Persoană căreia un stat, în temeiul dreptului internațional, îi acordă protecția sa. [< fr. ressortissant]. Vezi definitia »

GLISÁNT, -Ă adj. Care alunecă (cu ajutorul unui dispozitiv). ♦ (Despre sol) Alunecos. [Cf. fr. glissant]. Vezi definitia »

PLASTICIZÁNT, -Ă adj. Care plasticizează. [Et. incertă]. Vezi definitia »