CÁLĂ² s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo]. Vezi definitia »

TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec. Vezi definitia »

FRIZÚRĂ s. f. coafură, freză³. (< fr. frisure) Vezi definitia »

pălciánă (-ne), s. f. – (Mold.) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). Origine necunoscută. Vezi definitia »

JOÁNTĂ s.f. Legătură rigidă dintre două piese metalice sau de lemn alăturate. ♦ Legătură între capetele șinelor de cale ferată. [Pron. joan-. / < fr. joint]. Vezi definitia »